O identitate a pasiunii

Săptămâna trecută m-am concentrat asupra „limbilor de foc” care au venit asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii. Dacă oamenii trebuie să se miște în aceeași direcție spre un obiectiv comun, trebuie să poată comunica într-o limbă comună. Confuzia lui Babel este un exemplu a ceea ce se poate întâmpla când oamenii nu se înțeleg unul pe altul(1). În Ziua Cincizecimii, oamenii au primit o limbă care depășește limbile Babelului – dintr-o dată ei puteau înțelege. A fost un limbaj unificator de foc, de pasiune care a deschis o perspectivă asupra adevărurilor divine.

Când citesc despre William Booth, văd un om foarte pasionat. Dacă aș fi putut să-l întreb cum e pasiunea lui, sunt sigur că ar fi răspuns ceva de genul „Lumea pentru Dumnezeu!” Sau doar „Suflete!”. De asemenea, sunt convins că această pasiune l-a făcut să se îndrepte spre acest scop pentru întreaga sa viață. Ceea ce mă face să fiu înflăcărat mă va ajuta să păstrez impulsul, să mă păstrez în mișcare spre țel.

Prin urmare, este important pentru mine să verific frecvent „temperature” focului din viața mea.

În sălbăticie, israeliții aproape că au uitat că erau în mișcare spre un scop. Și pe muntele Horeb au stat atât de mult încât Dumnezeu a trebuit să le poruncească din nou:

„Aţi locuit destulă vreme pe muntele acesta. Întoarceţi-vă şi plecaţi…”
Deuteronom 1:6-7

De asemenea, primii ucenici au avut nevoie de reîncărcarea frecventă a Spiritului sfânt pentru a păstra focul arzând (2) și pentru a merge împreună cu Duhul. Dacă ei aveau nevoie de asta, înseamnă că și eu am nevoie de asta, pentru că am nevoie de pasiune, am nevoie de foc.

‘Mana’ pentru astăzi:

Am nevoie de foc ca să fiu înflăcărat

——————————–
(1) Geneza 11:1-9
(2) Faptele Apostolilor 4:31